De ce mai este despărţire
şi stări cu ochii-nlăcrimaţi
şi-mbrăţişări sfâşietoare,
când nu-i mai bine ca-ntre fraţi?
Când nu-s cântări mai dragi niciunde,
nici rugăciune mai cu har,
de ce aşa curând trec toate
şi vine despărţirea iar?
De ce aşa de lungă-i vremea
când stăm departe şi dorim,
şi-aşa de scurtă-i clipa dulce
ce-o stăm atunci când ne-ntâlnim?
Abia de ne privim prin lacrimi,
de când nu ne-am putut vedea,
abia ne-mbrăţişăm - şi vine
o altă despărţire grea.
...O, despărţire, de ce oare
mai trebuie şi tu să fii,
de ce plătim cu-atâtea lacrimi
a noastre scurte bucurii?
De ce sunt oare-atâtea piedici
şi depărtare între noi?
Când va fi, oare, Întâlnirea,
să nu mai mergem înapoi?...
( Traian Dorz )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu