Sa nu ne întristam de pierderea bunurilor noastre : nu merita chinul si osteneala. Tatal meu m-a învatat acesta. Când se întâmpla o nenorocire în casa, el ramânea linistit. Într-o zi casa noastra a ars si oamenii spuneau : Ivan Petrovici, acest incendiu te-a ruinat. Dar el raspundea : Cu ajutorul lui Dumnezeu, mi-o voi pune pe picioare. Într-o zi când mergeam pe ogorul nostru i-am spus : Uite, ne-au furat snopii de grâu, iar el mi-a raspuns : si ce? Copilul meu, Domnul a facut sa creasca grâul pentru noi; avem destul. Dar daca cineva fura, înseamna ca are nevoie de mâncare. Mi s-a întâmplat sa-i spun : Dai mult de pomana, dar acolo jos oamenii traiesc mai bine decât noi si dau mai putin. Iar el mi-a raspuns : Lasa! Domnul ne va da ce ne trebuie! Si Domnul n-a înselat nadejdea lui.