Lacrimile sunt triste şi reci.
Căinţa mea ? Sinistră amăgire!
Flutură-n faţă uitate amintiri
şi încă mă dor rănile fertile
somnul pare unica alinare
dar e cu coşmaruri presărat
conştiinţa nu-mi dă pace
mă tot întreabă de păcat
şi orele trec, şi zilele se duc
îmi plâng de milă pe tăcute
mincinosul strigăt al lui ,, eu pot”
încă străbate în ceasuri orbite !
Inima tăcută ca un cimitir
Plină de gropi pentru relele mele
Patimile zburdă cu flori în chimir
şi nu le pot ingropa pe ele !
nu mai simt vântul alinării...
poate că am închis poarta aseară
să mă scufund în braţele durerii
să uit de tot, să uit de toate.
Deodată se vede o lumină,
De iubire, blândă şi caldă
Să scoată relele de la rădăcină
Să-mi umple zările cu razele sale
Mâini se întind spre lumină,
Mâini mă trag în jos
Să nu apuc calea cea senină
Şi să uit al patimilor joc.
Răsună-n zare : ,, Eu pot!”, ,, Eu pot!”
Dar tremură la vederea luminii
şi tace de puteri stors, neputincios
şi cerul se înmoaie a miros de tină
şi plouă în mine tăcute şi moi
plouă cu lacrimi stinse-n lumină
plouă tot cerul de amăgiri şi noroi
şi zarea-mi devine din ce în ce mai lină
Eu sunt doar martorul gol şi tăcut
Nu, nu eu împlinesc toate acestea
Ci soarele vieţii mele ce nu a contenit
Să mă cheme spre duioasa lumină
şi caut în oceanul de puroaie
Caut o fărâmă de credinţă
şi fug mirosuri şi putregaie
şi cer cu dor să gust pocăinţa.
Mă bâzâie gandurile nerăbdării
Aş vrea acum să fiu minunată
Dar nu se poate curăţa deodată
Toate rănile fertile ale durerii
Trebuie timp, şi timp cer
şi nu pot decât să cer , s-aştept
ca-n lacrima sfântă a Mirelui ceresc
sufletul să-mi limpezesc .
Zi de post şi rugăciune
Vinerea mare mai e numită şi Vinerea Seacă, pentru ca se ţine post negru, iar seara, la Denia Prohodului Domnului, se ia anafură de la biserică.
La slujbă, după cântarea Prohodului Domnului se înconjoară de trei ori biserica, cu Sfântul Epitaf, care apoi este aşezat pe masa din mijlocul bisericii.
La terminarea liturghiei, creştinii merg la morminte şi aprind lumânări.
Rugaciune
Doamne, Iisuse Hristoase, dulcele Mantuitor al sufletului meu! marturisesc inaintea Ta intru aceasta zi a rastignirii Tale, intru care ai patimit si ai luat moarte pe cruce pentru pacatele noastre, ca eu sunt cel ce Te-am rastignit cu pacatele mele cele multe si cu faradelegile mele cele rele. Pentru aceea ma rog bunatatii Tale cele nespuse, sa ma faci si pe mine partas Sfintelor Tale patimi, cinstitelor rani si mortii Tale celei de viata facatoare, pentru care sa ma invrednicesc prin harul Tau, sa rabd si eu asemenea pentru dragostea Ta precum Tu cel milostiv, le-ai rabdat pentru mantuirea mae, intarindu-ma intru aceasta pururea cu aceeasi putere si rabdare ce ai avut, cand te-au rastignit nemultumitorii farisei. Intareste-ma drept aceea, Doamne, sa ridic cu bucurie de astazi Crucea Ta cu mare pocainta. Si pentru uraciunea cugetelor si vointelor mele celor rele, sadeste in inima mea intristarea mortii Tale, ca o simt precum a simtit-o Maica Ta iubita, Ucenicii Tai si femeile cele purtatoare de mir ce stateau langa Crucea Ta. Si imi lumineaza mie simtirile mele cele sufletesti, pentru ca sa se miste si sa cunoasca moartea Ta, precum ai facut de Te-au cunoscut zidirile cele neisufletite, cand s-au miscat la rastignirea Ta, si mai vartos cum Te-a cunoscut talharul cel credincios si Ti s-a plecat, de l-ai asezat in Rai. Da-mi Doamne si mie, darul tau, precum ai dat atuncea aceluia, si-mi iarta pacatele pentru Sfintele Tale patimi si ma aseaza cu buna intoarcere si cu pocainta impreuna cu el in Rai, ca un Dumnezeu si Ziditor ce esti. Asemenea fa si la toti crestinii vii si morti, precum se roaga in toate zilele, in Sfanta Ta Biserica, si le iarta lor pacatele si-i invredniceste pe ei imparatiei Tale, pentru ca sa vada lumina Ta si sa Te slaveasca. Ma inchin Crucii Tale, Hristoase, si zic catre dansa pentru dragostea Ta:"Bucura-Te, cinstita Cruce a lui Hristos! ca Tu ai mantuit lumea prin pironirea lui Hristos pe tine; Bucura-Te, pom binecuvantat, pentru ca Tu ai tinut rodul vietii si ne-ai izbavit din moartea pacatului; Bucura-Te, dru gul cel tare ce ai sfaramat usile iadului; Bucura-Te cheie imparateasca ce ai deschis usa Raiului. Ma bucur si eu pentru ca vad pe cei rai surpati jos si pe prietenii Tai imparatind in cerui; pe cei rai biruiti de povara Ta si pe crestinii ce Ti se inchina, inarmati cu puterea Ta". O, rastignitul meu, Hristoase, cate ai patimit pentru noi! O, cate rani, scuipari, cate batjocori si cata necinste ai rabdat pentru pacatele noastre, pentru ca sa ne dai inca pilda adevaratei rabdari! Drept aceea cum pot sa fug de cruce, vazand pe Dumnezeul meu ridicat pe Ea; sa-mi para grele caznele, vazand pe stapanul meu ca le iubeste, le cere si le socoteste de mare marire? Rusine-mi este cu adevarat de ma voi intrista de relele ce-mi pricinuiesc oamenii sau pentru ispitele ce-mi aduc vrajmasii, trupul si gandul meu cel rau, sau pentru necazurile si bolile ce-mi vin din departarea lui Dumnezeu de mine. De vreme ce acestea toate le trimite Dumnezeu, pentru ca sa ma apropii de El mai mult si pentru ca sa-L slavesc si ma pedepseste intru aceasta viata pentru binele meu si pentru ca sa ma odihnesc cu mai multa marire intru imparatia Lui. Asa fiind, inmulteste-mi Doamne ostenelile, ispitele si durerile mele, dar sa-mi inmultesti cu prisosinta si rabdarea, puterea, multumita si binecuvantarea in patimile ce le voi suferi. Pentru ca eu cunosc ca sunt neputincios de nu ma vei intari, orb de nu ma vei lumina, legat de nu ma vei dezlega, fricos de nu ma vei face indraznet, rau de nu ma vei preface, pierdut, de nu am vei incerca, rod, de nu ma vei rascumpara cu bogata si dumnezeiasca Ta putere si cu darul Sfintei tale Cruci, careia ma inchin, o slavesc acum si pururea si in vecii vecilor.
Amin.
