îşi face ,,cale" pătrunzând
în sufletul ale cărui lacăte
au fost deschise de lacrima sfântă,
atunci înfloresc acolo,
în grădina inimii,
crinii înmiresmaţi
ai iubirii şi ai neprihănirii...
Iar mireasma lor te învăluie ameţitor
ca un şal cu adiere de Rai,
ademenindu-te să te laşi uşor,
cu încredere totală,
pe braţul Domnului,
cu ochii întredeschişi
pentru a nu strivi lacrimile iubirii,
lacrimile dorului
şi lacrimile recunoştinţei
izvorâte din seninul privirii
uimită de atâta frumuseţe
pe care Însuşi Dumnezeu
şi-a pus semnătura...
Lacăte deschise...
Se deschid cu râuri,
Lacătele de apă
Se deschid cu stele,
Lacătele din noi
Se deschid cu o lacrimă...
( Octavian Paler )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu