Doamne, fă din suferință
Pod de aur, pod înalt,
Fă din lacrimă velință
Ca-ntr-un pat adânc și cald.
Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se și vin.
Din înfrângeri, scări și trepte,
Din căderi, urcuș alpin.
Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
o cădelniță spre cer;
Și din fiece dezastru
și crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
și fă zâmbet înțelept.
Paște fericit alături de cei dragi!
sâmbătă, 3 aprilie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Despre mine

- suflet rătăcit
- zâmbesc subtil, tristă, nemaiştiind ce caut, dacă mai caut, ştergând, rememorând imagini şi cuvinte, călcând pe cioburi fără să mai simt tăieturile, fără să mai simt nimic, de fapt… astăzi, până şi durerea tace..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu